Unii cred ca a fi curvă e ceva ce ține în primul rând de sexualitate.
Mai exact, de sexualitatea oferită oricui în anumite condiții.
Mai ales în anumite condiții financiare.
Sau în condiții care presupun că ai deja pe cineva și totuși dorești să ai pe cineva suplimentar.
În realitate, conceptul de curvă ține mai mult de onestitate.
O femeie care se culcă cu mai mulți bărbați pentru simpla ei plăcere și nu păcălește pe nimeni făcând asta, nu e curvă.
E doar o femeie care se culcă cu mai mulți bărbați.
Când te păcălești pe tine însăți, ești curvă?
Sigur, poți spune că se păcălește pe sine însăși făcând asta.
Totuși, e posibil să te înșeli.
Dacă femeia respectivă dorește să facă asta și nu are regrete că face asta, chiar n-a păcălit pe nimeni.
Dacă în schimb are remușcări c-a făcut-o sau își plânge mai târziu de milă c-a dus o astfel de viață, se poate spune că s-a păcălit pe sine.
Deci a fost un fel de…
Nu e cazul s-o spun, are deja regretele ei, nu ajută cu nimic să întăresc și eu această idee.
Prin urmare, statutul de curvă e legat de onestitate, nu de sex.
„L-am mințit pentru binele lui…”
Un alt exemplu este cel al femeilor care-i mint pe cei apropiați lor.
Simpla minciună te face curvă atunci când cineva apropiat tine a pus bază pe ceea ce spui tu.
Mai mult, dacă inventezi scuze din categoria „am mințit pentru binele lui / ei”, atunci ești o curvă destul de sofisticată.
De ce?
Pentru că găsești justificări penibile pentru minciună.
Știu, știu, există o grămadă de situații în care ai fost nevoită să minți…
Viața ta e complicată, numai cine o trăiește înțelege.
Mă pufnește râsul.
Viața tuturor este complicată.
Viața tuturor este grea la un moment dat.
Asta nu-nseamnă că toată lumea minte, asta nu-nseamnă că toți oamenii sunt curve.
Doar unii și doar uneori.