De ce femeile ajung sa fie invidioase pe prietenele lor?
Ei dau mereu noroc, chiar si atunci cand se cearta pe femei. Sunt buni camarazi, sar unul in ajutorul celuilalt, n-au argumente puerile atunci cand au un conflict si daca rup o prietenie o rup definitiv. Se termina cu pumni si nu se mai uita niciodata inapoi. Nu accepta compromisuri. Nu se incurca in detalii. Prietenul adevarat e ca un frate pentru ei si stiu sa petreaca. Beau impreuna, glumesc, fac tot posibilul sa-si respecte principiile: nu te atingi de femeia mea.
Noi nu dam noroc, nu avem emotia stransului de brat si nici imbratisarea aceea vitejeasca. Ne salutam, ne sarutam pe obraji, asta daca nu observam inainte in ce e imbracata cealalta: ce bluza are, ce panofi si-a pus, ce margele si-a mai cumparat. E trist, dar asta observ in jurul meu din ce in ce mai des. Suntem invidioase chiar si in cazul celor mai bune prietene. Suntem mereu in competitie una cu cealalta si intotdeauna vrem sa fim mai bune decat cealalta. Ne uitam la familia ei, prietenii ei, averea ei, hainele ei, copiii ei, barbatul ei… si tot asa. Noi ne incurcam in detalii.
Sa fie asta pentru ca noi nu stim sa folosim pumnul? Da. Noi nu stim sa fim transante. Ei stiu si daca sunt tradati nu se mai uita inapoi. Noi iertam. Poate prea mult. Aud in jurul meu femei care isi aleg prietenele in functie de bani: cu cat au mai multi bani prietenele mele, cu atat voi avea si eu pentru ca ele ma vor ajuta. Mai nou, e bine sa te invarti in cercuri “cu bani”.
Ce au prietenii lor? Ce au prietenele noastre? Ce avem noi? Ce au ei? De ce prietenia, tovarasia, loialitatea, buna credinta sunt mai aproape de ei si prietenii lor decat de noi si prietenele noastre? Nu-mi spuneti ca generalizez pentru ca nu o fac. Am incercat doar sa cantaresc ceea ce am observat in viata reala si asta am descoperit. Si incerc sa gasesc o explicatie: poate ca noi ne punem prea mult in slujba lor, ne straduim sa-i facem fericiti, impliniti si uitam de noi, de principiile noastre. Uitam sa fim sigure de noi insene. Si de aici… invidia. Trist.
Photo credit: viaduckvideo’s photostream on Flickr
Aboneaza-te prin E-mail sau prin RSS si vei afla instant ce se publica nou pe blogul Fii femeie!
Articole asemanatoare
{ 6 comments… read them below or add one }
E adevarat ca fetele au nativ o invidie explicata de etologie (stiinta care studiaza comportamentul animal) foarte bine. Fiind student la biologie (100 fete/ 4 baieti) am avut ocazia sa observ indeaproape acest comportament oarecum ciudat. Totusi, ca baiat consider ca imaginea ta despre relatiile dintre baieti/barbati este una … hiperbolizata sa zicem. Adica, realist… barbatii ajung repede la concluzia ca nu exista prietenie adevarata. Tu imagineazi situatii ideale, realitatea este cu mult mult mai marsava:) Nu mi-ar place sa fiu fata, dar iti zic sincer ca si de baieti te scarbesti daca incepi sa intri in detalii…
Parerea mea:
1. Iertam pentru ca suntem facute sa fim mame. Asta presupune multa toleranta!
2. Picam in plasa barbatilor atunci cand intram in competitie. Pentru ca ei conduc. Pentru ca noi le dam voie. Trist
@ george – Da, sunt convinsa ca sunt si baieti care cad in aceasta plasa.
@ nin – Pai eu zic sa nu le mai dam voie. Ca daca vom face asta o data asa va ramane…
@Ioana Medan: eu deja m-am apucat!
@nin: sunt sigur ca aproape toate femeile care incearca sa “preia conducerea” uita sa fie femei si sfarsesc singure. Nu face un pariu pe care nu-l poti duce.
exista prietenii adevarate, cele care trec bariera timpului, atat intre barbati cat si intre femei, care n-au legatura cu banii, cu relatiile, ori diferentele de varsta.
nu toate femeile se privesc intre ele cu rautate sau invidie mai ales daca-s bune prietene.
da, observ in cele mai mici amanunte cum e imbracata, accesoriile, machiajul, cum ii sta parul, o admir, ii spun, sunt sincera. spun si daca nu-mi place, dar nu din/cu rautate, ci ca sa se poata corecta.