Carmen Ramona Ciciu a muncit pana a intrat in coma.
Raluca Stroescu a muncit pana a murit.
Una are 34 de ani, cealalta avea 29.
Acestea sunt doua cazuri mediatizate. Nenorocirile insa sunt multe in Romania.
Si asta nu se intampla doar de cand ne adancim in aceasta criza din cauza incompetentei celor care ne conduc.
Prostia exista inca dinaintea crizei.
In domeniul consultantei (indiferent ca vorbim despre avocatura sau audit) se lucreaza constant peste 11, 12 ore. De dimineata pana in noapte sau din noapte pana a doua zi la pranz. Iar week-end-urile sunt facute pentru a-ti lua hartiile si a lucra de-acasa.
Desi teoretic programul este de genul 09.00 – 18.00, in cultura fiecarei companii este indusa cu grija ideea ca daca pleci cand se termina orele de munca esti un fel de nesimtit.
Culmea este ca nu superiorii te caracterizeaza primii asa ci colegii de birou adanc indoctrinati de ideea conform careia cantitatea este mai importanta decat calitatea.
Mancat sanatos? Cafea putina? Viata de familie? Somn?
Consultantii nu prea stiu ce inseamna toate aceste cuvinte.
Un alt exemplu de exploatare a oamenilor este reprezentat de cei care lucreaza in domeniul pazei si protectiei: acestia ajung sa lucreze 14 ore zilnic pentru un salariu de 500, 600 de lei.
Ca sa nu mai vorbim despre angajatii din presa, despre cei din domeniul turismului.
Si exemplele pot continua.
Astfel, ajung la concluzia ca munca nu te mai innobileaza, ci te transforma direct in martir.
Photo credit:Bitman’s photostream
Aboneaza-te prin E-mail sau prin RSS si vei afla instant ce se publica nou pe blogul Fii femeie!



{ 2 comments… read them below or add one }
Ai dreptate, “asta nu se intampla doar de cand ne adancim in aceasta criza din cauza incompetentei celor care ne conduc”. Se intampla tot timpul si mai mult femeilor: in cazuri “fericite” mor din prima. Nefericirea este cand nici nu-i moarta nici vie, sau isi pierde mintile! Totusi situatiile de felul asta nu pun multa lume pe ganduri, se da vina pe mostenirea genetica si gata!
Nin, este important sa reusim sa gasim un echilibru in toate.
Sa ripostam cand nu mai putem face fata si sa luam masuri.