Liana Alexandru: ‘Femeia e puternică dacă e iubită’

Considera ca nu există fericire mai cuprinzătoare decât aceea dăruită de un bărbat. Si daca la pupitrul stirilor e serioasa si stapana pe situatie, acasa se razbuna si râde foarte mult. Îi place să se joace, chiar şi atunci când face lucruri serioase. Cand nu citeste sau nu scrie e in oras, se rasfata la teatru, la film sau la spectacole. Este Liana Alexandru. O prezenta mereu speciala pe micul ecran.

Cum vezi femeia de azi? Mai puternică? Mai preocupată de latura financiară? Mai familistă?

Tocmai citesc un roman grozav al lui Emile Zola. Se numeşte „La Paradisul femeilor”, o carte care vorbeşte despre cum poate răzbi o femeie simplă într-o lume acaparată de frumuseţi şi bogăţie, condusă de bărbaţi. E o scriitură de final de secol XIX şi totuşi contemporană cititorilor de azi.

Între timp, femeia a căpătat ceva mai multă îndrăzneală, dar ceea ce îmi pare că a rămas constant de atunci e mecanismul împlinirii ei. Femeia e puternică dacă e iubită. Pe ea o pot bucura copiii, familia, cariera, dar nu există fericire mai cuprinzătoare decât aceea dăruită de un bărbat. O femeie de succes poate fi deopotrivă o femeie singură. Dacă are bani, îşi poate cel mult compensa lipsa de grijă şi atenţie a unui bărbat. Dar nu devine puternică.

Îndrăznesc să spun că unele femei ale lumii noastre au căzut pradă acestei capcane. Că trebuie să devină independente pentru a le demonstra bărbaţilor cine sunt ele. Competiţia e falsă. Femeia e cu adevărat puternică ori de câte ori e iubită.

Crezi că mai sunt discriminate femeile în ziua de azi. De ce?

Sunt discriminate acele femei care vor să fie aşa. Care îşi găsesc locul social ori profesional, punând accentul pe slăbiciunile bărbaţilor, nu pe competenţele lor. Poate sunt un caz aparte, dar de 10 ani de când lucrez în presă n-am simţit discriminare în vreun fel.

Dimpotrivă, am avut impresia că sunt apreciată atunci când fac eforturi să fiu competentă, să mă documentez şi să vin informată în faţa oamenilor. Au fost şi manageri care nu m-au plăcut pur şi simplu, dar n-am stat în loc, am prins un alt capăt şi-am încercat să performez. Când vrei să te educi, sigur afli o cale prin care să refuzi ce nu ţi se potriveşte, fără să invoci discriminarea.

Ce te nemultumeste ca femeie in societatea romaneasca?

Ca om, mă uimeşte atacul gratuit, insulta fără motiv, cu orice preţ şi din ce în ce mai zgomotos, un fenomen reliefat bine, de pildă, în trafic. Toată lumea înjură pe toată lumea, şoferii fac semne obscene, se scuipă, sar la bătaie, deşi, culmea, majoritatea încalcă normele!

Eu mă gândesc aşa: Dacă tot îţi asumi riscul de a nu respecta o regulă pe care o conteşti, măcar nu-i acuza pe alţii că sunt nesimţiţi. Pe scurt, nesimţirea aceasta perpetuă care atinge apogeul prin acuzarea altora, mă nemulţumeşte.

Şi mai e un lucru. Incapacitatea unora de a-şi da seama că se pot face remarcaţi şi fără să-şi pună poalele-n cap.

Am fost acum o lună în Austria, în vacanţă cu cei mici. Acolo, ne-a uimit bunăvoinţa cu care am fost trataţi peste tot. Nu li se făceau turiştilor favoruri. Oamenii se purtau frumos pentru că ei înşişi se simt mai bine aşa. Respectul e regula, nesimţirea e excepţia. La noi e invers.

Cum este Liana Alexandru la pupitrul stirilor si cum este Liana Alexandru in familie?

Seriozitatea temelor mă obligă la o conduită rezervată în timpul ştirilor, acasă însă râd foarte mult. Îmi place să mă joc, chiar şi atunci când fac lucruri serioase. Norocul meu e că pot face în bună măsură ce-mi place.

Gătesc dacă îmi vine o idee şi dacă ştiu că le pot face o bucurie celor de acasă, citesc dacă mi-e dor să mă inspir, fac ordine dacă vreau să văd casa aşezată într-un fel, îmi fac mici capricii ascultând muzică sau dansând, îi fac surprize lui Cosmin, soţul meu, îl scot la teatru, mă invită la concert, descoperim un restaurant nou împreună, ne bucurăm de filme chiar dacă ele sunt doar pentru copii. În general, încerc să pun un strop de inspiraţie în cotidian.

Daca ar fi sa alegi intre familie si cariera, ce ai alege?

Ce bine că nu sunt nevoită să aleg! Optez, însă, pentru tot ce se alege de la sine. Pesemne că vine o vreme când te simţi pregătit să te dăruieşti mai mult familiei, iar în lumea noastră, acest lucru se întâmplă natural după 30 de ani. Concentrată până atunci asupra carierei, femeia se poate retrage cu relaxarea că ruptura nu e iremediabilă.

Care sunt pasiunile tale? In ce masura ai timp pentru acestea?

Îmi place să citesc şi, cum nu mai am constrângerea bibliografiilor obligatorii, citesc doar de drag. Lectura e o formă de libertate, nu în sensul evadării, ci al posibilităţii de a alege frumuseţi pentru lumea în care trăieşti. Asta mă inspiră şi să scriu.

De aceea mi-am făcut blog, integrat acum în platforma Voxpublica. Cand nu citesc, nu scriu, înseamnă că sunt în oraş, mă răsfăţ la teatru, la film sau la spectacole. Ultimul concert, plin de candoare şi giumbuşlucuri, a fost al lui Alifantis, care şi-a lansat la cinema Patria cel mai recent album, ‘Cântece de şemineu’. Vi-l recomand cu căldură.

Ce preferi, o carte buna sau un film bun?

Un om iscusit s-a gândit să facă reclamă cărţilor în sala de cinema, parafrazând în imagini o glumă mai veche pe care eu o ştiu de la profesorul meu de filosofie din liceu. „Doi şoareci, ronţăiau o rolă de film şi unul întreabă.. Ei, cum e filmul? Bun, bun, răspunde celălalt, dar mai mult mi-a plăcut cartea… „ De fiecare dată când văd această reclamă în sala de film, simplificată pentru ecranizare, mă încearcă un entuziasm.. că poate nu ne-am separat atât de tare şi nu doar scenariştii mai citesc azi, pentru a transpune apoi poveştile, cu efecte 3D.

Filmul nu e alternativa lecturii, sunt doar moduri diferite de a avea acces la imaginaţie şi merită să le trăieşti pe amândouă ca să te poţi bucura cât mai amplu. În multe cazuri, cartea e mai bună ca filmul, dar sunt ecranizări excelente după capodopere literare. Mă gândesc acum la „Procesul”, după Kafka, „Parfumul”, după Suskind şi „Poveste de Crăciun”, după Dickens.

Ai vreun model feminin? De ce?

O admir pe Marie Rose Mociorniţa pentru desăvârşitele sale prestaţii publice. Blândeţea, inteligenţa şi nobleţea se îmbină într-o eleganţă fără cusur. Mama mea, Ioana, reprezintă însă pentru mine întruparea frumuseţii sufleteşti în stare pură.

Ce te vezi facand peste 10 ani?

Presă, media, comunicare, călătorii… Şi mă mai văd într-o casă mare cu oameni veseli.

Ce-ti doresti cel mai mult pentru 2010?

Să fiu sănătoasă ca să pot avea, când ne va sorti Dumnezeu, un copil.

Articole scrise de Liana Alexandru puteti citi pe blogul ei de pe Voxpublica

Photo credit: arhiva personala

Aboneaza-te prin E-mail sau prin RSS si vei afla instant ce se publica nou pe blogul Fii femeie!