Nu conducem ca barbatii. Adica facem mai putine accidente

In “cultura online” apar des texte  “destepte” cu femei proaste

De exemplu, textele in care se vorbeste despre  soferite, adevarate dezastre pentru trafic in general si pentru nervii barbatilor in special.

Cel pe care-l puteti citi in continuare circula pe mail, nu-i cunosc autorul si are ca titulatura formula “Ziua unei femei… la volan”.

a fost scris de Cristi Scutariu pe blogul sau.

Cititi-l, amuzati-va si apoi pregatiti-va de o intrebare:

“Aoleo, e 9. La 9 jumate trebuie să fiu în centru, la muncă. Unde naiba am parcat maşina aia?” Două ture de bloc, fără succes. “Alo, iubitu’, tu mai ţii minte unde am parcat eu maşina aseara? Ştiu că nu erai cu mine, dar mă gîndeam şi eu…. Da, ştiu că dormeai, lasă, că o caut ca proasta pînă îmi tocesc pantofii. Hai pa!”

“Ahhhh….imbecilu’ ăsta cu maşina asta bleu mereu parchează aşa aproape. Cum naiba ies eu din parcare acum? Alo, iubi? Poţi coborî un pic să îmi scoţi şi mie maşina din parcare, că prostu’ ăla de la 3 iar a parcat prea aproape. Da, mă, iubi, dar io cum iesss??? Te rooggg, nu mă face să plîng acumaaaa. Bine, nesimţitule, dormi, dar dacă îţi lovesc maşina să nu te aud că zici ceva. Hai, scuteşte-ma, pa!”

“Mamă, ce aglomerat e azi. Ce vrei bă, prostule? 50 e viteza legală, du-te-n ceapa mă-tii de nătărău!” “Alo, ce faci fată? Vezi că eu întîrzii un pic, să îi zici tu lu’ Popescu să îmi trimită dosarele alea la FanCurier. Hai că mă grăbesc fată, dar e aglomerat rău. Hai că sînt plină de draci, m-am certat şi cu al meu de dimineaţă. Nesimţitul nu a vrut să se scoale din pat să îmi scoată şi mie maşina din parcare. Am plecat tîrziu, nici nu m-am machiat calumea”.

Tiiiiiiiiiiiiitttttttt!!! Voce din trafic: “Bă, proasto, vezi că ai cedează trecerea!” “Ce vrei dobitocule, nu vezi că trebuia să îmi dai prioritate, că vin din dreapta!?!”. “Doamne, ce cretini! M-am săturat de oraşul ăsta plin de prosti!”

“Bună dimineaţa, domnişoară! Agent principal Ionescu. Actele dumneavoastră, vă rog! Nu aţi văzut semnul de STOP?” “Aaaa, era stop? Vă rog să mă iertaţi, sînt şi eu începătoare la volan, ştiţi cum e. Mă claxonează toţi, vorbesc urît cu mine. Mă grăbeam la serviciu, că şi aşa am întîrziat şi acum…cu criza asta…nu se ştie dacă mă mai apucă săptămîna viitoare la locul ăsta de muncă. Şi am rate…tot felul de cheltuieli.” “Vă înţeleg domnişoară, dar asta nu vă scuză de rigorile legii…” “Da, aşa e! Aveţi dreptate! Voiam doar să fiţi mai drăguţ cu mine, că probabil aveţi şi dumneavoastră o soţie, o soră… Vă roooggg mult! Promit să fiu atentă de acum încolo! Pot să plec??? Mulţumeeeesssccc!!!!”

“Alo, fată, hai că era să îmi ia un gabor permisu’. Da’ i-am băgat textul ăla cu sora şi soţia şi l-am pîrlit pe fraier. Hai că nu mai am mult şi ajung”.

După 5 minute. “Iubitu, hai că am comis-o. Am trecut un pic pe roşu şi am intrat în autobuz. Nu am păţit nimic, dar maşina e cam praf”. “De ce ţipi ca dobitocu? Totu’ e din vina ta, că nu ţi-ai dat curu’ jos din pat să mă ajuţi şi am plecat cu draci de acasă. Gata, plec la mama. Pa!”

Stiti ce nu inteleg eu… Daca femeile sunt soferi atat de slabi, de ce oare barbatii sunt cei care provoaca mai bine de 80% dintre accidente?

Photo credit: Bochalla’s photostream on Flickr

Cum o fi sa nu poti trai fara Trioxil si Oligo DX? Si sa n-ai la indemana niste Botox sau Myotoc?…

Uite, Roberta Bastos nu-si poate inchipui o astfel de viata. Desi timp de vreo 100.000 de ani nicio femeie n-a murit fara gel anticelulitic si fara botox in buze, acum brusc e nevoie de aceste substante cu nume atat de frumos, atat de interesant,  atat de stiintific, atat de prostitor.

Moaama… acum am vazut…. Cica “studiile clinice au aratat ca unele dintre femei au avut rezultate vizibile dupa doar 7 zile”.

Incredibil ce-au facut studiile astea clinice! Pardon, substantele astea minune. Pardon, unele femei…

Cat de proasta sa fii sa vezi o astfel de reclama si sa crezi in ea? Sa te multumeaca gandul ca “unele femei” au avut parte de rezultate. Cat de proasta sa fii incat sa crezi ca acel “vizibile” are legatura cu altceva decat efectul masarii pielii  de mai multe ori pe zi timp de cateva zile?

Cat? Cine stie are un 6+ !

Societatea in care traim traseaza liniile idealurilor de frumusete feminina

Zilele trecute am revazut un episod din seria Tabu, de pe National Geographic Channel. Asa cum spune si in promo – sunt prezentate mai multe metode de “infrumusetare” folosite de femeile din tari/civilizatii diferite.

Pentru inceput, intr-o regiune din Tailanda fetele isi pun in jurul gatului un fel de arc a carui menire este sa lungeasca gatul femeii. Ati ghicit, cu cat e mai lung gatul, cu atat femeia e considerata mai frumoasa si poate spera sa fie luata de sotie de un barbat mai instarit.

Dupa alte cateva example de genul acesta se vorbeste despre “femeia de Los Angeles“. Este dat exemplul acesta pentru ca acolo iese cel mai mult in evidenta. E vorba despre tot ceea ce poate face azi chirurgia plastica, de la un simplu implant cu silicon si pana la alte operatii de genul acesta pe care eu sincer le credeam imposibile. Toate insa sunt facute pentru a atinge frumusetea absoluta si, evident, pentru a atrage barbatul cel mai instarit .

General vorbind, exista un ideal de femeie frumoasa. Privind insa aceste reportaje de pe NGC imi dau seama ca suntem atat de departe de adevar si ca, intr-adevar ceea ce e considerat a fi frumos intr-un loc poate deveni de-a dreptul hidos in altul.

As vrea sa cred intr-un raspuns de genul o femeie e frumoasa atunci cand e iubita. Sau, o femeie e frumoasa atunci cand ea se simte frumoasa. Lumea in care traim ma trezeste insa la realitate si imi arata ca o femeie e frumoasa atunci cand respecta regulile societatii in care traieste. Din pacate.

Photo credit: NGC

Gusturile fiecaruia nu ar trebui sa fie un subiect de discutie.

Traim intr-o lume falsa, falsa de tot.

Si nu pentru ca asa s-ar fi “nascut” ea ci pentru ca noi, oamenii, am facut un adevarat cult pentru falsitate.

Cum asa? Explicatiile sunt multe, exemplele pot curge fara incetare. Eu ma opresc insa la un singur “studiu de caz”.

Stiti zicala aia celebra cu “gusturile nu se discuta”? Sau, in varianta ei completa: “Gusturile si culorile nu se discuta”?

Ei bine, nu am pretentia ca lucrurile care mi se par mie frumoase, interesante sau elegante sa fie pe placul tuturor. Si nici nu dau navala peste oameni incercand sa le smulg laude la adresa obiectelor mele mai noi sau mai putin noi.

Am trait insa experienta de a naste suparari colosale cand am avut “tupeul” de-a nu ma arunca in multimea care facea nu stiu ce achizitii (pur si simplu respectivele lucruri nu imi trezeau nici un fel de sentiment) sau cand am avut “curajul” de a spune despre vreo rochie, sau telefon sau stiu eu ce bijuterie ca “este ok, dar nu pe gustul meu”.

Cum era? Gusturile nu se discuta

As adauga insa si faptul ca nici nu trebuie sa nasca suparari.

Si mai ales ca nu ar trebui sa mintim doar pentru a satisface orgoliile oamenilor.

Traim intr-o lume falsa, falsa de tot

Photo credit: quinn.anya’s photostream on Flickr

Pentru ca e un stat care imi da in cap ori de cate ori ma ridic.

Pentru ca e o tara care m-a umilit de cand m-am nascut. O tara in care hotii si impostorii conduc.

Pentru ca nu ma simt in siguranta. Nimeni nu ma apara. Chiar si ei, cei pusi sa faca ordine si sa ma pazeasca ma fura.

Pentru ca nu ma simt respectata de presedinte, de premier, de ministri, de vecini, de romani.

Pentru ca nu pot face un copil. Nu, nu pentru ca statul nu imi da bani, ci pentru ca imi e scarba sa il aduc acum pe lume.

Pentru ca un roman arunca in aceasta clipa o hartie sau o tigara pe jos, iar daca ii spun ceva ma scuipa sau ma injura.

Pentru ca eu nu am curaj sa mai lupt pentru civilizatie in tara mea, pentru ca scoala a ajuns de doi bani, pentru ca imi e frica sa mai merg la doctor de teama sa nu ma imbolnavesc mai rau.

Pentru ca nu mai am incredere in mine, in vanzatoarea de la chiosc, in Politie, in Armata, in tara. Nu mai am incredere in nimeni.

Pentru ca sunt disperata. Nu stiu ce ma asteapta maine, daca mai am bani de mancare sau nu, daca mai am bani de chirie sau nu, daca mai am rabdare.

Pentru toate astea as pleca din tara. Dar nu o pot face pentru ca sunt prea lasa. Pentru ca imi este frica… indur si raman si pentru asta… imi e rusine ca sunt roman.

P.S.: Zeci de mii de romani si-au urlat durerea, neputinta, saracia… in Piata Victoriei din Capitala. Rusine statului roman!

Zilele acestea s-a intamplat un lucru special, chiar emotionant ar spune unii. Zeci de mii de mamici au semnat o petitie prin care au protestat impotriva scaderii indemnizatiei de crestere a copiilor.

Protestul a avut parte de o mediatizare importanta si un pic ipocrita. Adica daca pentru revendicarile altor categorii s-au mai gasit voci care sa spuna ca scaderea este singura solutie, in cazul protestelor mamelor nu a miscat nimeni in front.

Politic, e mult prea periculos sa indraznesti macar sa spui ca o scadere a respectivei indemnizatii ar putea avea si un efect benefic.

In fine, ceea ce spun in continuare este un punct de vedere personal si nu angajeaza in vreun fel celelalte fete care posteaza pe blogul Fii femeie!

Pentru istericile sau istericii care se pregatesc sa ma intrebe daca am copii, anunt rapid ca nu am. Varsta si momentul relatiei nu sunt potrivite pentru a avea.

Bun, c-am lamurit asta sa trecem si la un lucru mai putin placut despre problema…

Afacerea “hai sa facem un copil”

Cand faci un copil, il faci pentru ca iti iubesti partenerul si pentru ca vrei sa te implinesti ca om.

Din pacate, printre cele care raman insarcinate si fac copii nu exista doar femei care gandesc asa.

In societatea actuala, exista o categorie speciala de femei care au facut copii din motive extrem de diferite. De exemplu, ma refer la incompetentele care speriate de perspectiva pierderii locului de munca au pus repede sa faca un copil pentru ca statutul de femeie insarcinata te fereste de concediere.

Au luat decizia de-a face un copil asa cum la tara se ia decizia de-a pune patrunjel in spatele casei. Ca e bun, e folositor.

Apoi, sunt femeile care au luat decizia de-a face un copil dupa ce au trait deja experienta aceasta in trecut.

Au vazut ca statul ofera acum un sprijin mult mai consistent, au vazut ca familia este extrem de sensibila in fata unui nou nascut si-ti ofera sprijin financiar sau de alta natura, au vazut ca prietenii nu vin in vizita fara sa aduca ceva.

Astfel, daca te gandesti un pic, femeile respective se comporta de parca ar fi facut copii cu statul. Iar pentru ca genul acesta de  individe fac parte din tipul uman cacacios, le inteleg ca vor bani pentru pampersi.

Stii. Si vei sti rapid, fara sa inventezi vreo schema logica, fara sa vezi daca algortimii de programare sunt perfecti sau nu.

Simti. Vei simti cu fiecare celula a fiintei tale ca te-ai oprit din cautari, ca ti s-a terminat munca de exploratoare.

Vezi. Vezi tatal protector care te va ajuta sa iti cresti copiii frumos.

Iubesti. Abia acum iubesti cu adevarat. Il iubesti atat de mult incat ramai fara aer.

Da. Vor fi si momente.

Vei sti insa si atunci, in clipele in care te supara cel mai tare, ca tu esti tu, el este el, iar voi sunteti o echipa pe viata.

Faceti copil atunci cand sunteti pregatite pentru asta!

Aud tot mai multe tinere spunand “trebuie sa fac copil pana in 30 de ani pentru ca dupa aceea… daca nu mai pot?”

Sau… “cum sa nu faci copil, trebuie sa faci copil, doar esti femeie…”

Haideti sa lamurim lucrurile. Un copil vine pe lume atunci cand o femeie este pregatita pentru asta. Nu vine obligatoriu pe lume. Nu. Nu este o jucarie. Este o fiinta umana.

Faceti copii, bucurati-va de ei, dar numai atunci cand voi simtiti ca vreti un copil, cand barbatul de langa voi vrea acelasi lucru, cand stiti ca un copil va va implini si nu va fi doar o alta obligatie pe viitor.

Copilul nu trebuie sa dezbine, nu trebuie sa apara doar pentru ca altii va bat la cap, copilul nu este o datorie umana, este inca un om care ar trebui sa uneasca si mai mult familia. Iar daca nu sunteti pregatite sa aveti un copil mai bine nu-l faceti decat sa vreti un copil doar pentru ca va preseaza varsta sau anturajul.

Copilul e minune, destin, viata, fericire, familie… doar atunci cand e dorit.

Photo credit: dani.f2′s photostream on Flickr

Barbati, cu o floare puteti ajunge in sufletul unei femei!

Lalele, margarete, lacramioare, zambile sau flori de camp: pe toate le ador si le-as mirosi cat e ziua de lunga.

Nu stiu exact care e legatura dintre mine si flori, ceea ce stiu e faptul ca imi plac la nebunie. Imi plac muscatele din ghiveci, trandafirii galbeni dintr-un buchet de mireasa dar cel mai mult imi place campul plin de narcise din spatele casei bunicilor.

Nu cred ca trebuie sa existe un motiv pentru ca o femeie sa primeasca o floare. Daca ea apreciaza astfel de gesturi, e de ajuns.

Ajung aici la a descrie reactia unui prieten ce refuza constant sa-i aduca o floare iubitei lui. Nici de Ziua Indragostitilor, nici de Ziua Femeii si nici macar de ziua ei. Spunea ca el nu intelege acest gest, desi se vedea clar ca ea tanjea dupa asa ceva. Tot ce vroia era un ghiocel de 1 Martie insa el a preferat sa adopte atitudinea necioplitului. Acum e doar un nicioplit singur.

Nu zic sa va despartiti de iubitii vostri daca acestia nu va aduc o floare. Nu spun ca ar trebui sa ii fortati in vreun fel. Aici nici nu mai e vorba despre flori: e vorba despre o forma incipienta de neglijenta ce mai tarziu se poate tranforma in nepasare. Si cand se ajunge in acest punct nicio floare din lume nu va mai aduce primavara in inima unui cuplu.

Photo credit: e’s photostream on Flickr

Virusul e mondial, nu se balaceste doar prin apele murdare ale Romaniei.

Cine a facut implanturi, cine are botox, cine are celulita, cine s-a casatorit de 10 ori, cine iese cu copilul la cinematograf, cine a facut sex oral, cine a stat in cap, cine umbla gol prin casa, cine s-a dat rostogol…

Pe principiul “viata mea este atat de implinita incat trebuie sa gasesc lucruri cu care sa o umplu”, presa mondena are imaginatie multa, scrie pe fapte reale sau mai putin reale iar cititorii se hranesc lacom cu astfel de lucruri.

Da, ar putea sa intereseze implanturile de silicon daca domnisoara respectiva participa la nu stiu ce concurs unde frumusetea naturala este o conditie eliminatorie.

Acum mai bine de un an, tin minte cate valva a facut o filmare cu o femeie politician care, in timpul ei liber, a indraznit sa faca sex oral.

Oare cu ce afecteaza aceasta activitate initiativele legislative pe care doamna respectiva ar trebui sa le aiba sau alte activitati ce tin strict de ideea de politician? Cum poate sa o faca mai slaba sau mai buna din punct de vedere profesional o activitate ce tine strict de viata ei sexuala?

Da, ar putea sa ne intereseze ce se intampla prin domitoarele doamnelor daca prin aceasta metoda inteleg dumnealor sa “creasca” profesional. Sau chiar sa isi mentina scaunul cald.

Pana una alta, cine se stie perfect curat, sa se duca sa arunce cu rosii